Aruncă-mi flori de nu-mă-uita
în zorii zilei ce urmează lui mâine,
să nu uit norii încărcați
în noaptea de ieri
când sufletul stătea întins pe noptieră.

Nu mă uita când plecat vei fi
în lumea de nimic
în care noi, ipocriții, murim.

Nu mă uita noaptea, când luna vei privi,
haosul organizat te va iubi,
iar zorii zilei ce îi priveam
nu vor mai răsări.

Aruncă-mi flori de nu-mă-uita,
să nu-mi amintesc
de mine,
să nu mă pierd,
de tine.