"Amor m-a pus ca tinta de mult sagetii sale;
Si-s ca zapada-n soare; ca ceara-n foc; si sunt
Ca norul care fuge pe cer batut de vânt...
Si în zadar, Madona, cer sprijin milei tale.

Din ochii-ti lovitura porni ucigatoare,
Ca nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;
Si numai de la tine purced vânt, soare, foc,
Cari m-au adus în asta nefericita stare.

Obrazul tau mi-i soare; gândirile-s sageata;
Dorinta - foc. Cu astfel de arme-Amor e gata
Sa-mi ia vederea, sa ma aprinda si strapunga.

Iar îngerescul cântec si dulcile-ti cuvinte
Cu gingasul lor suflu, care m-au scos din minte,
Sunt vântul fara mila ce viata mi-o alunga." 

 

"Vad dorul cum danseaza
In umbre argintii
Indragostiti viseaza
Flori albe si campii.
Plutesc si delireaza
Pe dealuri, peste vii
Fluturi ce-n zbor flirteaza
Secunde cat sunt vii.
Secunda lor dureaza
Eterne vesnicii
Si clipa ce danseaza
E numai bucurii.
As vrea si eu, cu dorul
In zbor sa pot pluti
Cu mana, vantul
De-as putea opri, secundele
Le-as transforma in venicii
Pe tine iarasi
Atunci eu te-as iubi
Si viata-ntreaga doar tie
Dorul meu ti-as darui. "

 

"de-as fi un inger astazi
la cer as renunta
sa stau la pieptul tau
ca muritor-as vrea

n-as vrea sa mai fiu inger
pentru a ta iubire
m-as arunca din cer
si te-as cauta prin lume

as renunta la aripi
daca asta mi-ai cere
as renunta la soare
la miile de stele

sa-ti privesc ochii blanzi
sa vad ca imi zambesti
iar tu sa ma alinti,
sa-mi spui ca ma iubesti..." 

 

Ploaia din cer danseaza cu noi
si vantul se misca printre ramuri,
danseaza,iubito,valsul inainte si-napoi
caci ploaia ne bate la geamuri!

Iubito,canta cu mine melodia
pe care trupurile noastre se unduie usor,
iubito,canta,canta melancolia
si de-atata dans,nici eu nu mor!

Iubito,danseaza prin vant
caci ploaia,ritmul tine,
danseaza,iubito,si uita de cuvant
si tine pasul valsului din simfonie!

Iubito,fii lebada ce danseaza pe ape
atunci cand valurile te mangaie usor,
fii o barca si lasa lopetile sa-ti scape
si de-atata dans,nici eu nu mor!

 

"Intre noi doi s-a facut un pod de lumina,
Cateva umbre trec peste el, din cand in cand,
Ca niste aripi, intinse peste-a lumii gradina,
Unindu-ne trupurile, cu aceeasi inima batand.

Si nu ne-am speriat, cand plutind peste viata,
Am vazut in oglinda, cum la tampla a nins,
Iar cuvintele,ca-ntr-un iglu de gheata,
Invelite cu lacrimi de tacere s-au prins.

Intre noi universul strabate aceeasi carare,
Insotit de furtuni, curcubee si ploi,
Si nimic nu se naste, dintr-o simpla-ntamplare,
Mirati ca, minunea traieste prin noi.

Tu pastreaza-mi din stele cand rasar in noapte,
Fa sa fie lumina, prin iubirea de ieri,
Si ma striga cu taina nerostitelor soapte,
Sub imensele aripi, indragite poveri." 

Atat de-aproape-mi esti in orice clipa,
Dar prea departe, in zare -nvaluit...
Incat nu pot sa simt caldura ta!
Tu, sa ma strigi cand inima va vrea
Sa faca parte din inima mea;
Sa ma chemi la rasarit soptind in vant,
Si sa-mi trimiti cuvinte dulci , zburand...
Cu adieri, cu miresme parfumate ametitoare,
Intr-un frenetic val de dor cu vise plutitoare.
Cununa sclipitoare sa impletim din roua,
Peste iubirea diafana intotdeauna noua...
Sa fie o cununa luminata de departe,
Ce inca nu a fost cantata intr-o carte!
Inima mea inflacarata de iubire
Tresalta suav de emotie si fericire! 

 

Am renascut din iubire si sarut ...
De trandafiri m-am umplut ...
Respir ... inspir ...  iubire ...
Visez la a inimii imblanzire ...


Ma dezbrac de orice sentimente ...
Ma las invaluita de momente ...
Iubire in nuditate ...
Goliciune plina de profunditate ...


Ma alint in simplitatea trupului ...
Petale multe mi l-au sarutat de-a lungul timpului ...
Si picatura de roua se prelinge atat ... de ... incet 
Artifciii de senzatii ... shhht ... de dragoste e scancet ...

"Se strâng frunze-n şezătoare,
În curtea bătrânulului copac,
Se aşează foarte ascultătoare,
Nu mai vorbesc, acuma tac!

Mai cântă greierii prin frunze,
Nu mai vezi vreo rândunică,
Crengile sunt mai confuze,
Se dezbracă de a verii tunică.

Tot mai pustiu e câmpul,
Luându-i plapuma recoltei,
Pe aici stăpân e vântul,
Dezlănţuind inima revoltei.

Frunzele din plopul alb,
Se îngălbenesc, e toamnă,
S-au plictisit acolo sus, şi cad,
Le trece vremea, doamnă!"

Aş locui în ochii tăi, o vreme,
să văd cum munţii încă nasc izvoare;
Când îl sărută-n taină căprioare,
să simt cum firul ierbii încă geme.

În pumnul tău aş locui, o vreme,
de tine să mă simt la sân purtată
Precum o mierlă care-a fost vânată
şi stă rănită printre crizanteme.

Aş locui în părul tău, o vreme,
s-ascult cum vântul şuieră prin crânguri;
Tu, scuturându-ţi tâmplele de gânduri,
să îmi reciţi în şoaptă mici poeme.

Aş locui sub paşii tăi, o vreme,
să-mi poţi reda odihna unui drum
Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
să îi aduni cu sârg în ninse gheme.

Şi-atunci cand glasul meu o sa te cheme
să-mbraci toţi pomii-n haine de crăiasă.
Eu, fulg de nea întors din nou acasă,
voi zăbovi în palma ta…o vreme.

Şi cât eşti de frumoasă... şi cum de calzi ţi-s ochii,
Inunzi cu voluptate-n provocatoare rochii
Ce şi-au vărsat dantela, suav, peste satin,
Cum valul mării spuma, pe verdele marin.

Tăcută ca adâncul, ai torturat natura
Din dorurile toate, să-ţi unice făptura;
Ţi-ai asumat o vină când ai ales să furi
Zeiţei Afrodita fermecătorii nuri.

Şi calmă cât o mare, la mal aduci oftatul
Cu setea de pe buze, revendicând păcatul
Ce-ţi defineşte clipa pretinsă a fi vis
Dublând identitatea iubirii-n paradis.

Şi cât eşti de frumoasă... şi cum într-o privinţă
Eşti o cascadă vie de farmec şi dorinţă
Spre care veşnicia s-ar face de ocară,
De n-ar privi cu râvnă mirajul, bunăoară.

Da-mi un fir de lumina
In lumea mea plina de haos si nebuna,
Cand in noapte, trandafirii din mine ard,
Si spinii lor isi lasa tepii in jos, desi tard,
Incat ma dezvaluie pe mine atat de flamanda.
Si tipa-mi in vocea mea atat de surda!
Caci eu ma incurc in ale tale vorbe,
Si imi doresc doar ca iubirea mea sa soarbe
Ale tale cuvinte infipte pe-un sirag de perle,
Nascute din lacrimi de dor si aruncate pe cer drept stele,
Acopera-ma cu imbratisarea ta plina de dor
Caci dintr-un ocean de cuvinte, eu am ales : "te ador"...
Si poate nu sunt cele mai frumoase cuvinte
Dar picteaza iubirea mea in dorinta ta cea mai fierbinte,
Iar cand tu imi murmuri  a ta ascunsa visare,
Afara ploua. Iar micuta ta te cuprinde in dulcea ei imbratisare.
Dintre stropii prelingandu-se pe obraz, tu gusta-mi savoarea picaturii
Si nu-mi mai lasa sufletul sa simta durerea supararii.

Si as vrea sa sting lumina dintre noi, Doar umbra luminii sa-mi dezveleasca umerii goi, Sa las linistea si tacerea sa ne cuprinda, Si chemarea inimii mele sa te surprinda... Si inca iti mai simt buzele plimbandu-se peste mine, Iar un strop de iubire se presara fierbinte de la tine Si iti pun capul la pieptul meu sa ascultam impreuna, Cantece despre acea copila si luceafarul ei sub clar de luna ... Si apoi sa-mi mangai acei umeri goi ... Printre soapte si suspine ale buzelor moi ... Iar noaptea sa inveleasca aceasta intimitate Valuri de iubire, sub stanci de suflete sfaramate.

Înnebuneşte-mă cuminte,
Sărută-mi roua de cuvinte;
Sărută-mi bobul de amor
Şi lasă-mă încet să mor.

Înnebuneşte-mă mai tare
Să prindem ambii aripioare
Şi să zburăm în depărtări –
Hoinari în cer, printre cărări...

Înnebuneşte-mă acum
Şi hai, dă-mi mîna, hai în drum!
Să ne jucăm de-a tu şi eu,
Să ne iubim veşnic, mereu.

De-ai sti de cate ori am vrut,
Sa te imbratisez,sa te sarut,
Sa-mi pun capul pe al tau piept,
Si sa adorm incet,incet.
De-ai sti de cate ori iubite,
Mi-a curs lacrima fierbinte,
O lacrima grea si amara,
Mi-o sterg pentu a nu stiu cata oara.


De-ai sti de cate ori mi-am spus:
"Te iubeste,hai ridica fruntea sus!"
Doar tu imi mai aduci pe fata zambet,
Nu fa ravagii in al meu suflet...
De-ai sti de cate ori mi-am amintit,
Clipa cand ochii mei te-au intalnit.
De-as putea as intoarce timpul,
Sa-ti mai pot vedea inca o data chipul.

Respir adinc, privind spre cer la luminoasa stea
Cu ochii tristi, neconceput, dar totusi mult as vrea
Sa fiu o umbra adinc-tacuta la un asfintit,
Ca la un inceput si un trist amar sfirsit...
Sa fiu un cer nocturn batrin in care,
Aceasta stea sa cada vesnic zburatoare
Sa lumineze admirabila si rece
Regina stelelor mirata,ochii in fata ta sa-si plece...
Si eu o umbra sa ramin jertfind
Un cer nocturn lumina admirind
A zburatoarei ce in urma ei lasa
Doar farmecul viselor albastre...

Mereu caut răspunsuri
Pentru a ta iubire
Mereu mi-aduci în viață
Clipe de fericire.

Mereu surâsul tău
În suflet mi-a înflorit
Mereu și vocea ta
Spune că m-ai iubit

Mereu inima mea
Va bate pentru tine
Mereu în viața ta
Eternă pentru mine.

Mereu te voi iubi
Cu dragoste curată
Mereu a mea vei fii
Iubire adevărată. 

 

Iubirea este rodul vieții
De când trăim pe acest pământ
Și are rolul frumuseții
În suflet fiind un locaș sfânt.

Iubirea este viața noastră
Cu ea deodată ne-am născut
E pură și e prea măiastră
Ce-n inimă s-a așternut.

În inimă bate iubirea
Și-n suflet s-o purtăm mereu
Că-n viață ea e lecuirea
Când suferim și dăm de greu.

Te definesc a mea iubire
Și-n a mea viață ești mister
Trăiesc cu tine-n fericire
Și viața mea eu ți-o ofer.

Atracția ta nemărginită
O voi purta veșnic cu mine
Să am dragoste infinită
Creată de tine iubire.