Te-am iubit cu mult timp înainte să știu cum îți arată chipul, cine ești sau cum vorbești. Te-am iubit când îmi respirai prin gânduri și-mi alergai prin suflet. Tu erai a mea liniște, dar și a mea neliniște. Te-am iubit când mi se părea că mă prinzi de mână seara și-mi șopteai că mă vrei lângă tine  Când aleator îmi spuneai că vrei ciocolată de pe buzele mele. Că vrei să-mi simți gustul pielii mele când vorbele mele nu puteau să-ți aline al tău dor. Că nu ți-am cerut niciodată nimic. Și când te-am vrut te-am făcut să îți dorești să-mi dai. Nu ca un milog ce își cerșește gramul de iubire. Doar ca un câștigător ce se antrenează mereu pentru o poveste denumită pe scurt: iubire!

 

Nu-mi plac oamenii care distrug vise si nici cei care distrug oameni in numele dragostei. Asa ca am sa te caut in continuare. In orice oglinda, in orice bucata de sticla sau bucata de gheata ce imi reflecta ochii, si iti promit ca nu am sa ma opresc pana nu am sa te gasesc. Indiferent cand, unde, cu cine, de ce sau de ce nu, am sa fiu acolo.

 

 

Ador oamenii care ma adora cand nu am nimic de oferit in afara de simpla mea prezenta. Ii consider cei mai frumosi, pentru ca ei nu cauta sa obtina de la mine lucruri. Ei cauta momente, clipe, sentimente, trairi, fericire. Ei traiesc alaturi de tine si se bucura de momentul ala cand sunt acolo pentru ca esti tu si pentru ca sunt… ei!  Prietena mea  spunea ca inima calatoreste unde vrea ea. Uneori cu oameni, iar alteori singura. Uneori pentru a aduna amintiri, iar alteori fara nici un motiv. Cert e ca fiecare dintre noi isi merita dragostea si fiecare dintre noi merita acel om care il face sa uite ca vreodata inima i-a fost rupta. Cert e ca toate aceste certitudini pe care incercam sa le gasim, de fapt ne fac sa ne pierdem intr-o multime de detalii ce ne obosesc sufletul. Dupa cateva ore petrecute azi in compania unui om superb, mi-am raspuns la cateva intrebari despre liniste, despre pacea facuta cu trecutul, despre de ce uneori gresesc.

 

Distanta ne invata cum sa apreciem zilele alea cand suntem impreuna cu omul ala drag, dar tot distanta ne invata arta rabdarii! E un fel de „reminder” ce ne spune ca fiecare moment impreuna e special. E un fel de arta a tachinarilor, a „cusutului” increderii in tine, a deschiderii spre noi orizonturi, dar mai ales spre noi oameni. Intr-un anumit punct trebuie sa te decizi ce faci: te opresti sau mergi mai departe? Fiecare e prins intr-o anumita poveste, insa atunci cand nu esti multumit cu tine si cu alegerile tale, cel mai bun lucru pe care il poti face e sa te opresti si sa incepi sa-ti construiesti o alta poveste, un alt castel de vise, si de ce nu chiar propria viata. Nimeni nu isi doreste o viata simpla. Daca s-ar intampla lucrul acesta, atunci am ramane prinsi intr-o lume plictisitoare, intr-o lume care se traieste dupa un anumit cod, dupa o anumita rezonanta a unor reguli impuse de o societate ce nu isi doreste ca tu sa evoluezi. Nu e greu sa construiesti un imperiu fals, insa atunci cand te lovesti de realitate nici un vis din acel castel nu o sa reziste. 

Dacă vrei...
Dacă vrei să plângi, îţi dau ochii mei.
În ai tăi, vreau să rămână soarele verii.
Dacă vrei să zâmbeşti, îţi dau şi zâmbetul meu
Să se vadă şi mai mult zâmbetul sufletului tău.
Dacă vrei să alergi mai repede, îţi dau şi paşii mei
Poate vei reuşi să îţi faci şi calea mai uşoară cu ei.
Dacă vrei să prinzi câţi mai mulţi trandafiri, îţi dau şi mâinile mele,
Poate ai să culegi cu ele şi ale norocului stele.
Dacă vrei un sprijin spiritual, sufletul este tot ce am
Ţi-l dăruiesc şi nicio condiţie nu am.

 

Eu am plecat, tu ai plecat iar eu.. am ramas doar eu cu mine.

Nu am lasat multa lumea sa ma cunoasca, poate de asta am asa de putini prieteni. Sunt rezervata cand vine vorba de viata mea si imi doresc doar oameni de calitate langa mine. Sunt simpla, dar in acelasi timp foarte complicata. Ma impiedic de maruntisuri si mi-e greu sa trec peste ele, dar trec peste munti de durere. Sunt un paradox total.
Am o mie de defecte dar am reusit sa mi le accept, incep sa ma iubesc si sa dau la o parte tot ce imi face rau. Am o minte complexa care ma uimeste si pe mine uneori. Nu sunt nimic din ce as fi vrut sa fiu, dar continui sa traiesc cu speranta ca intr-o zi voi deveni tot ce ar trebui sa fiu.

Azi mi-a fost dor de tine mai mult decat ieri.. in fiecare zi mi-e dor de tine dar azi dorul de tine s-a intensificat.

 Azi mai mult ca niciodata.

 Azi gandurile mele au zburat toate spre tine.. Azi am vrut sa iti spun ca mi-e dor de tine, de omul care facea tot posibilul sa ma vada, de omul care ma saruta asa cum nu a mai facut-o nimeni, de imbratisarile tale din care nu voiai sa imi mai dai drumul.Azi ti-am simtit lipsa si nu am putut face nimic pentru a umple dorul asta..  de tine.Mi-e dor de zilele calduroase de vara in care tot ce faceam era sa ne luam o patura, dulciuri, bautura si sa hoinarim pe dealuri pana ce gaseam un loc potrivit pentru un picnic.Mi-e dor de plimbarile noastre nocturne.. de modul in care ma tineai in brate si priveam luna si cerul instelat.Mi-e dor de mainile tale calzi care ma incalzeau si ma mangaiau mereu.Mi-e dor de vocea ta frumoasa care ma trezea in fiecare dimineata cu un „Te iubesc!”Mi-e dor si doare..Spune-mi tu ce sa fac sa nu imi mai fie dor?As putea scrie pagini intregi despre tine, despre dorul acesta pe care il simt pentru tine si nu mai pleaca..As putea, dar e in zadar..Te vreau aici, acum si pentru totdeauna!