Distanta ne invata cum sa apreciem zilele alea cand suntem impreuna cu omul ala drag, dar tot distanta ne invata arta rabdarii! E un fel de „reminder” ce ne spune ca fiecare moment impreuna e special. E un fel de arta a tachinarilor, a „cusutului” increderii in tine, a deschiderii spre noi orizonturi, dar mai ales spre noi oameni. Intr-un anumit punct trebuie sa te decizi ce faci: te opresti sau mergi mai departe? Fiecare e prins intr-o anumita poveste, insa atunci cand nu esti multumit cu tine si cu alegerile tale, cel mai bun lucru pe care il poti face e sa te opresti si sa incepi sa-ti construiesti o alta poveste, un alt castel de vise, si de ce nu chiar propria viata. Nimeni nu isi doreste o viata simpla. Daca s-ar intampla lucrul acesta, atunci am ramane prinsi intr-o lume plictisitoare, intr-o lume care se traieste dupa un anumit cod, dupa o anumita rezonanta a unor reguli impuse de o societate ce nu isi doreste ca tu sa evoluezi. Nu e greu sa construiesti un imperiu fals, insa atunci cand te lovesti de realitate nici un vis din acel castel nu o sa reziste.