"Se strâng frunze-n şezătoare,
În curtea bătrânulului copac,
Se aşează foarte ascultătoare,
Nu mai vorbesc, acuma tac!
Mai cântă greierii prin frunze,
Nu mai vezi vreo rândunică,
Crengile sunt mai confuze,
Se dezbracă de a verii tunică.
Tot mai pustiu e câmpul,
Luându-i plapuma recoltei,
Pe aici stăpân e vântul,
Dezlănţuind inima revoltei.
Frunzele din plopul alb,
Se îngălbenesc, e toamnă,
S-au plictisit acolo sus, şi cad,
Le trece vremea, doamnă!"
În curtea bătrânulului copac,
Se aşează foarte ascultătoare,
Nu mai vorbesc, acuma tac!
Mai cântă greierii prin frunze,
Nu mai vezi vreo rândunică,
Crengile sunt mai confuze,
Se dezbracă de a verii tunică.
Tot mai pustiu e câmpul,
Luându-i plapuma recoltei,
Pe aici stăpân e vântul,
Dezlănţuind inima revoltei.
Frunzele din plopul alb,
Se îngălbenesc, e toamnă,
S-au plictisit acolo sus, şi cad,
Le trece vremea, doamnă!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu