Mă nasc din furtună
şi depăn uitare,
pe straie de lună
s-adun
nămeţi de iubire
sorbindu-ţi licoare
din ochii
ce-n veci mă supun.

Mă lepăd de straie
din patimă albă,
îmi pui la picioare
aripi,
îţi dau primăvara
ce vine-n şiroaie
cu genele nopţii
să ţipi.

Te vreau lângă mine
o noapte înstelată,
prin versuri
să te rătăcesc,
cu stele depline
să ştergem o pată
ce arde
şi să te iubesc!